Elemente de psihologie canina - COMPORTAMENT CANIN
Ierarhia
de grupa
Cainii sunt animale de grupa ce accepta
conducerea impusa de un exemplar dominant. Din punct de vedere canin, ordinea
in grupa nu poate fi bazata decat pe relatia de dominare si subordonare,
relatie care are meritul de a tine grupul inchegat. Acest fapt implica
existenta unui conducator si stabilirea unei ordini ierarhice.
Intotdeauna, in cadrul grupei, un caine
preia conducerea. Rolul lui este foarte bine determinat, el fiind cel ce domina
grupa, stabileste organizarea acesteia, mentine disciplina si ierarhia in
grupa.
Urmatorul pozitionat ierarhic va fi
controlat numai de conducator si, la randul sau, va controla restul grupei. Si
tot asa, fiecare caine isi cunoaste pozitia ierarhica si rolul sau in grupa.
In activitatea grupei, conducatorul isi
mentine cu fermitate pozitia. El este cel ce initiaza jocuri, da semnalul
pentru vanatoare, mananca primul, isi apara teritoriul personal, monteaza
primul femelele in calduri, isi protejeaza hrana si grupa cu orice pret.
Bineinteles ca ordinea in grupa se schimba
cu trecerea timpului. Intotdeauna exista alti caini care, la cel mai mic semn
de slabiciune a conducatorului, sunt gata sa provoace dispute pentru dreptul a
accede la pozitia ce confera maximum de autoritate.
Cand va luati un caine, odata ce l-ati adus
acasa, familia dumneavoastra devine grupa sau haita lui. De aceea, prin prisma
celor mentionate mai inainte, este extrem de important ca puiul sa-si cunoasca
pozitia ierarhica in familie.
Acest lucru va asigura echilibrul nervos al
cainelui, linistea familiei dumneavoastra si, totodata, va determina
capacitatea cainelui de a se adapta la un program de disciplinare.
Important! O relatie de tip
dominant–subordonat este imperativ necesara in orice gen de dresaj, indiferent
de metoda folosita.
Ideea ca puiul trebuie sa aiba un singur
stapan in familie este total gresita si, mai mult decat atat, da nastere unor
devieri de comportament greu de corectat in timp, cum este agresivitatea fata
de membrii familiei (in special fata de aceia care sunt pozitionati inferior in
cadrul ierarhiei de grupa). De aceea, este extrem de important ca toti membrii
familiei sa dobandeasca pozitia de conducator fata de caine. Iar acest lucru se
realizeaza stabilind un numar de reguli pe care toti membrii familiei trebuie
sa le aplice cu fermitate, pastrand insa o atitudine placuta si chiar
dragastoasa fata de caine.
Odata ce ati reusit sa va impuneti rolul de
conducator, acesta trebuie mentinut in permanenta. Cainele, cu o surprinzatoare
constanta si
subtilitate, va va testa pentru a gasi o fisura in ierarhie. El va incerca sa
„castige teren” prin dragalasenii, insa daca va obtine pozitia dorita, vor
aparea probleme de comportament care se vor agrava odata cu maturizarea.
Pentru evitarea aparitiei problemelor de
comportament va recomandam sa tineti seama de sfaturile ce urmeaza, pe care le
propunem ca pe adevarate axiome.
Nu lasati puiul sa stabileasca directia de
mers atunci cand sunteti la plimbare.
Cand trage in lesa sau o ia inainte, pur si
simplu bateti din palme si schimbati directia de mers.
Nu lasati puiul sa doarma in pat, pe
canapea sau pe fotolii.
Hraniti puiul numai la orele programate
pentru masa.
Nu va faceti un obicei din a mangaia puiul
neconditionat.
Mangaierea este o recompensa puternica si
este bine sa o conditionati de executarea corecta a unei comenzi.
Limitati-i puiului accesul prin apartament
si nu-i permiteti sa iasa si sa intre primul pe usa atunci cand il scoateti sau il
aduceti de la plimbare.
Lumea
senzoriala a cainelui
- Simtul Tactil
- Gustul
- Auzul
- Vazul
- Mirosul
- Ceasul biologic al cainelui
Motivat de ratiuni diferite de cele pe care
le experimentam noi, cainele se afla intr-un conflict intre ceea ce ar trebui,
in mod instinctiv sa faca si ceea ce ii cerem noi. Daca ne dorim sa modificam
sistemul de valori si importanta instinctuala a modului in care cainele se
comporta in situatii bazate pe reguli umane, va trebui sa recompensam si sa
sporim recompensa atunci cand ne asculta pe noi, stavilind pornirea naturala de
a face cu totul altceva sau de a pedepsi fizic ori verbal cainele.
Cunoasterea capacitatilor si totodata a
limitelor cainelui ne ajuta sa intelegem felul in care acesta percepe
realitatea inconjuratoare. Pentru a ne explica mai bine comportamentul si
reactiile cainelui avem nevoie de date referitoare la simturile acestuia,
deoarece, prin intermediul simturilor, el primeste informatii ce ii determina
si ii influenteaza comportamentul.
Un caine care este lasat liber prin curte
isi va saluta cu bucurie familia, atunci cand membrii acesteia se intorc acasa.
Modul natural in care un caine saluta revenirea grupei este sa sara si sa-i
linga pe botic pe cei reveniti (informatie genetica ce isi are radacina in comportamentul
puilor care, astfel, provocau regurgitarea hranei de catre parintii intorsi de
la vanatoare).
Faptul ca afara este noroi, ca ploua sau ca
stapanii sunt imbracati pentru o ocazie speciala, nu va modifica deloc
comportamentul cainelui. Si iata ca ceea ce pana mai ieri era permis si chiar
incurajat, acum, cand labele murdaresc hainele curate cainele este certat sau,
mai rau, bruscat sau batut.
Pentru a trata pornirea exuberanta a
cainelui de a trata "ca un caine" situatia, dresajul se impune a fi
inceput inca de la varsta de 2 luni. Si chiar daca raspunsul la aceasta
problema este un banal SEZI sau ASTEAPTA (pentru executia caruia cainele
primeste mangaierea mult asteptata), veti constata cu surprindere cata
dificultate reprezinta stavilirea elanului unui pui hotarat sa va dea
binete.
Pentru a fi capabili sa educam un caine sau
pur si simplu sa-l apreciem ca fiind ceea ce este, se impune sa facem o
calatorie intr-o lume senzoriala diferita - Lumea simturilor cainelui - pentru
a intelege cum percepe cainele si mai ales,cum raspunde la viata din jurul
sau.
Simtul
Tactil
Acesta este primul simt care se formeaza.
Importanta simtului tactil se observa inca din primele zile de viata. Cand se
indeparteaza prea mult de cateaua-mama, puiul incepe sa o caute, plange si isi
leagana capul ca un pendul pana o regaseste, lipindu-se de corpul ei. Aceasta
atingere il calmeaza si il elibereaza de stres. Simtul tactil isi pastreaza
importanta pe toata durata vietii cainelui. Atingerea (mangaierea) ramane cea
mai puternica recompensa, chiar si pentru cainii care au fost dresati folosind
drept stimulent mancarea.
Gustul
Gustul, la caini, este functional inca de
la fatare, dar capacitatea sa este extrem de redusa. Spre deosebire de oameni,
care au in jur de 9.000 de papile gustative, cainii au numai aproximativ 1.700
de papile, dispuse in zona anterioara a limbii (dupa cum demonstreaza dr.
Katherine Houpt, de la Asociatia Medicilor Veterinari din Canada). In studiile
facute asupra gustului la caini, Katherine Houpt a constatat ca femelele
prefera hrana indulcita intr-o proportie mai mare decat masculii si, de
asemenea, faptul ca mai toti cainii prefera hrana calda celei reci. Cu toate ca
mirosul este cel ce atrage initial cainele catre un gen de mancare, acest simt
nu mai are un rol important odata ce cainele incepe sa manance. Intr-un
experiment efectuat pe caini lipsiti de capacitatea mirosului, Katherine Houpt
a constatat ca 85% dintre cainii testati au preferat carnea in locul mancarii
uscate.
Auzul
Auzul cainelui este cu mult mai fin decat
al oamenilor. Cainii pot auzi sunete cu frecvente cuprinse intre 20 si
apro-ximativ 50.000 de hertzi. De asemenea, ei pot detecta sursa unui sunet cu
o intensitate extrem de redusa (60 de decibeli). Cainii pot auzi un sunet slab
de la 25 m, pe cand omul aude acelasi sunet de la cel mult 6-7 m. Totodata,
mobilitatea urechilor ii permite cainelui sa „scaneze” pur si simplu mediul,
din punct de vedere sonor.
Acuratetea auzului la caine se intinde pe
aproximativ 8 octave si jumatate, iar Pavlov a atras atentia ca un caine poate
distinge tonalitati separate de numai o optime de ton. Dealtfel, folosirea
diferitelor tonalitati in dresaj este mai mult decat benefica, acesta fiind
primul pas in eliminarea acordarii recompensei cu mancare. Interdictia NU sau
FUI se da intotdeauna pe un ton grav, adoptand o atitudine usor distanta, iar
recompensa BRAVO se da pe un ton inalt, vesel, aproape ca o invitatie la joaca.
Aceasta maniera de lucru intareste
intarirea pozitiva a unui anumit tip de comportament. Iar daca viteza de
reactie a stapanului este buna si interdictia vine atunci cand cainele este pe
cale sa comita o "infractiune" sau chiar in timpul actiunii
respective, folosirea tonalitatii joase va avea efectul scontat.
Pentru a-i intari increderea in sine,
cainelui i se ofera un BRAVO vesel, pe un ton inalt, de indata ce inceteaza,
macar si pentru o secunda, actiunea pentru care a fost amendat. Cel mai usor,
diferentele de tonalitate se impun, pentru prima data, atunci cand vrem sa
interzicem cainelui accesul intr-o camera. Dealtfel, distingerea diferentelor
de tonalitate este dovedita de toti cainii care recunosc zgomotul motorului
masinii stapanului, dintre atatea altele. Tot pe acuratetea auzului se bazeaza
si comenzile date cu ajutorul fluierelor care emit ultrasunete.
Vazul
Acest simt ajunge la maturitate in jurul
varstei de 4 luni. Pana la aceasta varsta, puiul vede neclar, iar daca incepeti
predresajul mai devreme de aceasta varsta , oferiti puiului sansa sa vada mingea
sau carpa, repetand miscarea de stimulare, in situatia in care acesta nu o
sesizeaza de la inceput.
Sub nici o forma nu se corecteaza un pui
sau un caine adult pentru ca observa cu intarziere sau chiar nu vede un obiect
in miscare. Capacitatea cainelui de a observa un obiect in miscare este de cel
putin zece ori mai mare decat a omului; cainii pot sesiza si cele mai mici
schimbari in mediu sau in starea emotionala a stapanului. Astfel, un caine
ciobanesc poate observa de la un kilometru un semn facut de mana ridicata a
ciobanului. In mod cert insa, cainele vede mult mai bine aproape decat la
distanta. La intrebarea daca un caine vede sau nu culorile, nu se poate da inca
un raspuns ferm. In urma testelor realizate in laborator, unii specialisti
sustin ca, rudimentar, cainii pot distinge culori. Cu cat un caine vede mai
bine lateral, cu atat vederea in fata este mai redusa. Acesta este motivul
pentru care unii caini gasesc cu dificultate jucaria ce se afla chiar sub nasul
lor. Pe timp de noapte, vederea cainilor se adapteaza destul de bine, insa nu
atinge nici pe departe performantele vederii pisicilor. Oricum, noaptea cainele
vede mai bine decat omul.
Pana nu demult s-a sustinut ipoteza ca
vederea cainelui este limitata la alb-negru si nuante de gri. Recente
experimente, insa, au scos la iveala faptul ca ochiul cainelui poate distinge
cateva culori.
Faptul ca ochii unui caine stralucesc in
lumina farurilor masinii se datoreaza stratului opac, numit tapetum lucidum,
aflat in spatele celulelor receptoare, strat care reflecta lumina. Cainii au o
vedere bioculara si o mica adancime a campului vizual. Focalizarea unei imagini
este mai eficienta la rasele cu ochii plasati frontal (precum Canicheul), fata
de cei cu ochii plasati lateral (cum ar fi Setterii sau Retrieverii).
Extrem de patrunzatori fata de cele mai
imperceptibile modificari ale mediului si avand o vedere periferica
exceptionala, cainii sunt eficienti in citirea vizuala a teritoriului si chiar
a starilor emotioanale ale oamenilor.
Acuratetea vazului la caine este suficienta
pentru a recompune in imagini transmisia TV de norma europeana, care are 625 de
linii pe cadru. Cu alte cuvinte, cainii din Europa pot urmari un program TV
fara probleme, pe cand cei din SUA, unde se transmite cu numai 525 de linii pe
cadru, vad doar puncte si linii in miscare.
Mirosul
Un caine are aproximativ 220 milioane de
celule olfactive, pe cand omul are numai in jur de 5 milioane. Dr. Roger
Mugford (Marea Britanie, Institutul pentru Studiul Comportamentului Canin) sustine
ca, daca membranele ce se afla in nasul unui caine ar fi puse una langa alta,
suprafata acoperita de acestea ar fi mai mare decat suprafata intregului corp
al cainelui. Un caine obisnuit are simtul olfactiv extrem de pronuntat. El
poate detecta si identifica mirosuri atat de diluate, incat nici cele mai
sensibile instrumente nu le pot inregistra. De unde si observatia: cainii „vad
cu nasul”. Pe aceasta insusire exceptionala se bazeaza succesele obtinute de
echipele om–caine in detectarea substantelor explozive, a narcoticelor,
preluarea unei urme si identificarea persoanelor disparute sau a infractorilor,
gasirea si salvarea sinistratilor etc.
Mirosul este de natura sa influenteze
comportmaentul si psihologia cainelui, principalul mod de comunicare si
socializare fiind chiar mirosul.
Comunicarea prin miros este mediata de
elemnte chimice produse de caini, care se numesc feromoni. Feromonii sunt
prezenti in saliva, fecale, urina, vagin si secretiile acestuia, glandele
perianale si intr-o glanda situata in regiunea dorsala a cozii. Feromonii unui
caine pot influenta imediat reactiile comportamentale ale altor caini,
excitandu-i sau inhibandu-i pe termen lung.
Fecalele cainilor actioneaza ca adevarate
carti de vizita pentru alti caini, oferind informatii despre sex si pozitia
sociala. Un ritual de socializare, de prezentare reciproca, este adulmecarea
zonei anale, atunci cand 3 caini se intalnesc. Indiferent de pozitia sociala,
cainii se lasa mirositi, ramanand nemiscati, trecand apoi si ei la investigarea
celuilalt.
In urma unui experiment efectuat in SUA,
s-a constatat ca un numar mare de caini au evitat sa intre intr-un cabinet
veterinar, unde un caine intr-o stare de alarma a emis o subtanta prin glandele
anale, dar ca acelasi numar de masculi au intrat, de indata ce locul a fost
sprayat cu o secretie a unei femele in calduri.
La fel de importanta este si folosirea
marcajelor cu urina, insa acestea atrag dupa sine nevoia de a
"amprenta" locul deja marcat, iar cainii mai agresivi pot lua in paza
teritoiul respectiv.
S-a constatat o reducere considerabila a
provocarilor si chiar a atacurilor asupra altor caini, atunci cand s-a interzis
masculului sa ude fiecare colt, fiecare tufis sau copac. Se impune,
bineinteles, plimbarea cainelui in lesa si, concomitent, inceperea unui program
de educare.
Capacitatea cainelui de a analiza si
interpreta mirosul tine de dotarea naturala a acestuia. Narile mobile ii permit
sa determine directia mirosului, iar analizarea se face prin adulmecare. Am
vazut cu totii cum adulmeca un caine, intrerupandu-si respiratia normala.
Adulmecerea se face in serii succesive, iar daca in respiratia normala aerul
inhalat merge in plamani, prin adulmecare aerul ramane in "culoarele"
nazale, unde forma foselor nazale creeaza fluxuri de aer, care fac ca
particulele de miros sa se loveasca de receptori.
Aceasta calitate senzationala a cainelui a
fost folosita in serviciile de paza, prin formarea cainilor de urma. Succesul
cainelui in urmarirea unui miros poate fi sporit prin expunerea repetata la
acel miros, in cadrul unei pregatiri specializate, cat si prin administrarea
unei cantitati mici de cofeina. Abilitatea cainelui poate creste astfel de
peste 10 ori.
De asemenea conditiile climaterice
avantajeaza, uneori, prelucrarea unei urme, ideal fiind amurgul zilei, timp in
care temperatura solului este putin mai mare decat cea a aerului.
Cainii pot distinge mirosul diferitelor
secretii provenind de la sub-brat, palma
sau talpa piciorului ale unei singure persoane, iar in urma unor experimente, s-a
constatat ca acestia pot detecta prin miros starile emotionale ale oamenilor.
Cei mai buni caini de urma sunt cei din
rasa Bloodhound, iar aici par sa exceleze masculii, mai mult ca sigur datorita
faptului ca adulmecatul este mult mai des practicat si in comportamentul
teritorial si sexual.
Ceasul
biologic al cainelui
Cu totii stim cat de exact poate fi ceasul
biologic al cainelui. Daca ora de masa este 10, iar stapanul intarzie sa
hraneasca cainele, acesta isi va face simtita prezenta venind langa stapan,
devenind mai activ, cerand atentie si uneori vocalizand.
Cainii isi formeaza obiceiuri, iar acestea
sunt reglate conform ceasurilor lor biologice. Capacitatea cainilor de a-si
adapta ceasurile biologice dupa stilul nostru de viata merge pana la acurateatea
de 1 minut la 24 de ore. Daca un caine are un program fix, dupa care toate
activitatile din viata lui sunt reglate, se formeaza ceea ce se numeste Ritmul
Organismului
De asemenea, cainii au capacitatea de a se
autoregla la evenimente ciclice care apar la intrvale de ore, zilesau chiar
luni. Cainii aflati in pensiuni, care sunt vizitati periodic de stapanii lor,
devin mai activi sau mananca mai putin in zilele de vizita.
Constatand importanta mentinerii unui ritm,
este bine ca un program de educatie sa aiba in vedere faptul ca dimineata
cainii sunt foarte activi, hranindu-se si marcand teritorii,stand mult timp in
picioare. In a doua jumatate a zilei vor dormi (iar acest somn este de o mare
importanta, el ajutand la refacerea organismului), iar restul timpului il
petrec stand, fie in picioare, fie pe jos. De preferat ar fi ca programul de
educatie sa aiba cel putin o sedinta de 10 minute dimineata. In situatia in
care programul de dresa este planificat pentru dupa-amiaza, cainele ar trebui
sa fie odihnit, insa fara a i se fi dat de mancare cu cel putin 3-4 ore
inainte!
Existenta ceasului biologic explica si
starea de neliniste pe care cainele o arata atunci cand intervin schimbari
majore in programul obisnuit.
Un caine cu care se lucreaza disciplina
stimulata, intr-un program de 2-3 sedinte pe zi, se va adpta la acest program,
cu conditiile ca sedintele de lucru sa aiba loc la aceeasi ora, zilnic. Pentru
un progres real, daca regulile impuse sunt respectate de catre familie, o
singura sedinta de 10-20 de minute pe zi va fi suficienta.
Caini
care rod mobila si hainele
- Caini care rod mobila si hainele
- Caini care sar pe membrii familiei si
(sau) pe straini
- Urinarea si defecarea in casa
Toti cainii au o perioada în viata în care
rod si distrug obiecte si lucruri din casa. La pui acest lucru este firesc în
perioada schimbarii dentitiei. Schimbarea dintilor irita gingia si, daca nu
sunt supravegheati, puii pot distruge obiecte din casa în încercarea de a
elimina acest stres. În mod normal, odata ce dentitia este finalizata, problema
dispare de la sine. Cainii care continua sa roada diverse obiecte si dupa
aceasta perioada au motive generate de stres, cum ar fi:
- plecarile si sosirile stapanului de acasa
sunt încarcate de emotie
- mangaieri si atentie acordate în exces
atunci cand stapanul este acasa
- stapanul nu are autoritate în fata cainelui
- pedepsirea cainelui prin izolarea acestuia
în alta camera
- cainele este batut sau certat atunci cand
stapanul ajunge acasa, adica la o buna bucata de timp dupa ce acesta a distrus
un obiect
- schimbari în programul de masa
- schimbari în programul zilnic obisnuit
Nu uitati! Pentru a da rezultate, orice
corectie trebuie aplicata în timpul greselii sau imediat dupa. Altfel, cainele
nu va mai asocia corectia cu comportamentul sau, ci mai degraba cu persoana
dumneavoastra.
Obiceiul de a roade obiecte poate fi si
urmarea unui comportament educat!
Aceasta se întampla atunci cand stapanul
initiaza si încurajeaza jocuri folosind, în loc de panza de sac, obiecte
personale.
Program
de corectare a comportamentului
Primul pas este sa identificati cauza
declansarii comportamentului. Apoi, începeti sa lucrati pentru dobandirea si
mentinerea autoritatii. Aceasta implica parcurgerea unui program de dresaj sau
predresaj (pentru pui). Cainele va învata comenzile SEZI-ASTEAPTA,
CULCAT-ASTEAPTA si mersul la pas. Stapanul lucreaza cu cainele 2- 3 sedinte pe
zi în casa si, dupa ce obtine un rezultat satisfacator, exercitiile pot fi
reluate afara.
O zi pe saptamana cainele trebuie dus în
zone total necunoscute, în lesa retractabila de 5m, si trebuie laudat entuziast
ori de cate ori vine la stapan. La acest exercitiu stapanul se îndeparteaza tot
timpul de caine. Exercitiul poate dura 20-30 de minute.
Atunci cand ramane singur în casa, cainelui
i se lasa un os, pentru a-i canaliza tendinta de a roade si a-l elibera de
stresul provocat de plecarea stapanului. Daca în prezenta stapanului cainele
vrea sa roada vreun obiect, tot ce aveti de facut este sa-l strigati, sa-i
distrageti atentia si sa-i oferiti osul, laudandu-l entuziast atunci cand se
arata interesat. Ignorati cainele timp de cinci minute, înainte de a pleca de
acasa. Nu-i adresati nici o vorba. Cu alte cuvinte, eliminati emotia
despartirii.
La întoarcerea acasa ignorati cainele
pentru cateva minute. Numai dupa ce acesta s-a relaxat si s-a asezat sau s-a
culcat îl puteti mangaia, pret de 3-5 secunde. Apoi, o perioada de cateva
minute, nu-l mai bagati în seama, nici macar nu va uitati la el. Lauda si
mangaierea nu se acorda în zona usii de la intrare.
Stresul fiind legat de plecarile si
sosirile stapanului, zona usii este locul în care cainele se simte cu adevarat
frustrat. Aceasta regula este foarte greu de respectat, pentru ca toti suntem
emotionati de entuziasmul cu care cainele ne întampina la revenirea acasa si
abia rezistam tentatiei de a-l mangaia.
In cazul în care veniti acasa si constatati
ca a distrus un obiect, nu-i atrageti atentia asupra acestuia. Oricum, cainele
a ros ce a avut de ros si daca l-ati certa sau l-ati bate nu ar întelege de ce
e pedepsit. Ignorati cainele pana ce se relaxeaza si, dupa o scurta mangaiere,
scoateti-l din camera unde a produs paguba. Abia acum începeti sa faceti
curatenie. Pentru perioada în care cainele ramane singur acasa e bine sa-i
limitati accesul în camere, lasandu-l în hol sau într-un spatiu restrans, cu o
singura jucarie sau un os.
Atentie!
Acest spatiu trebuie folosit în acest scop
si cand sunteti acasa, pentru perioade scurte de timp, astfel încat cainele sa
nu interpreteze izolarea lui drept pedeapsa.
Caini
care sar pe membrii familiei si (sau) pe straini
- Caini care rod mobila si hainele
- Caini care sar pe membrii familiei si
(sau) pe straini
- Urinarea si defecarea in casa
Motivele pentru care cainii sar cu labele
pe dumneavoastra si (sau) pe alte persoane pe care le întalnesc sunt:
Saritul reprezinta o forma de salut ce îsi
are radacina în maniera în care puii si cainii adulti saluta reîntoarcerea unor
membri ai grupei, lingandu-i pe bot, cu mentiunea ca puii obtin în urma acestui
salut si regurgitarea hranei de catre adultii grupului.
Multi stapani încurajeaza saritul pe ei,
prin tentativa de a tempera cainele încercand sa-l dea jos. Chiar si atunci
cand tonul vocii denota suparare sau este ferm, atingerea fizica prin care
sperati sa-l potoliti constituie pentru caine o recompensa extrem de puternica.
Joaca rezultata în urma acestui salut
constituie, de asemenea, o recompensa deosebita. În general, stapanii se plang
de acest comportament abia atunci cand cainele le murdareste hainele chiar
înainte sa plece la o întalnire importanta… În alte situatii, cand cainele se
comporta absolut la fel, nimeni nu pare a fi deranjat.
Prevenire
O metoda de prevenire a acestui gen de
salut se aplica cu usurinta la pui. Cand puiul vine bucuros sa va salute,
lasati-va pe vine, împiedicandu-l sa sara pe dumneavoastra în încercarea de a
vi se apropia de fata. De asemenea, învatand puiul sa execute comanda SEZI,
puteti preveni acest comportament.
Program
de corectare a comportamentului:
Prima faza a programului este prevenirea
sariturii pe stapan:
ignorati cainele la venirea acasa, nu-i
adresati nici o vorba, treceti pe langa el chiar daca sare pe dumneavoastra
dupa ce cainele, nedumerit, se potoleste, dati-i comanda SEZI (daca nu executa,
îl puneti în SEZI cu un minimum de atingere)
dupa executie mangaiati cainele pret de
maximum trei secunde, dupa care îl ignorati. În cazul în care cainele sare pe
musafiri, regizati cateva vizite ale unor prieteni. Cu cainele în lesa,
comandati SEZI. Musafirii trebuie sa ignore total cainele pe durata vizitei.
Cainele, înca în lesa, este pus în CULCAT-ASTEAPTA. Dupa aproximativ 10 minute,
daca este linistit, poate fi lasat liber.
Repetati acest exercitiu de 6-7 ori, în
zile diferite.
Urinarea
si defecarea in casa
- Caini care rod mobila si hainele
- Caini care sar pe membrii familiei si
(sau) pe straini
- Urinarea si defecarea in casa
Marcarea cu urina a teritoriului personal
si a proprietatii este un comportament instinctiv, atat la femele cat si la
masculi. Marcarea prin defecare este deseori întalnita, mai ales la femele.
În dorinta de a-si marca proprietatea,
cainii urineaza pe un teritoriu, un obiect, un animal, un alt caine sau chiar
si pe o persoana. Marcarea cu urina si compararea mirosurilor acesteia pot
genera conflicte, uneori sangeroase, între doi masculi dominanti.
În cazul urinarii si defecarii în casa,
cauzele pot fi urmatoarele:
needucarea cainelui la timp în ceea ce
priveste regulile de igiena si respectarea acestora
schimbarea alimentatiei
cainele sufera de o afectiune fiziologica
cainele este confuz si nesigur în relatia
cu membrii familiei umane
cainele este izolat din cauza unui
comportament nepotrivit atunci cand vin musafiri
în vecinatate se afla o femela în calduri
schimbarea locuintei.
Avand în vedere multitudinea de cauze care
pot genera acest comportament, trebuie mai întai sa determinati unde si cand se
produce urinarea, informatie ce va va ajuta sa stabiliti în mod corect
cauza.
Un caine care urineaza o cantitate mare
într-un singur loc din casa si refuza sa urineze afara nu a fost bine educat.
Asa cum stim, pana ce puii nu au finalizat seria de vaccinuri obligatorii nu
pot iesi afara si e problema noastra sa stabilim un loc unde ei îsi pot face
nevoile. Cand însa puiul poate iesi, nu va asteptati ca lucrurile sa se schimbe
de la sine.
Stapanul trebuie sa-si faca timp si sa
înceapa programul de educare si de stabilire a noilor reguli.
În cazul în care cainele urineaza cate
putin ridicand piciorul si "preferand" zona usii de la intrare sau
zona ferestrelor, se poate spune ca acesta are un caracter dominant si
protectiv.
Comportamentul arata preocuparea cainelui
de a transmite un mesaj catre cainii din zona si, mai ales, de a-si face simtita
prezenta. Cainii care se manifesta astfel sunt lasati, de obicei, sa urineze pe
unde apuca cand sunt scosi la plimbare si urineaza cate putin, marcand strada
în mai multe locuri.
Am sa exemplific cu un caz extrem de
interesant, cand un mascul, dupa ce urina pe mai toata strada, revenea în casa
si se posta la geam, urmarind aparitia altor caini pe teritoriul lui. La
început, se multumea sa ameninte de la distanta latrand înfuriat atunci cand
alti masculi marcau, la randul lor, teritoriul. Dupa o perioada a început sa
latre chiar si la trecatori. Frustrarea cainelui a dus, pana la urma la
urinarea pe mobila, perdele si peretele cu ferestre ce dadeau spre locul
supravegheat.
In cazul în care cainele este învatat sa
urineze afara si numai în mod accidental se mai scapa si în casa, ganditi-va
daca nu a avut loc o schimbare în alimentatia animalului sau consultati un
medic veterinar pentru a elimina posibilitatea unei afectiuni renale.
Aparitia unui nou pui în casa poate, de
asemenea, genera "accidente", datorita stresului creat de pierderea
afectiunii stapanilor.
Corectarea comportamentului impune
urmatoarele masuri:
conditionarea mangaierii si a laudei de
executarea unei comenzi
începerea unui program de dresaj bazat pe
motivarea cainelui.
in cazul urinarii sau defecarii
accidentale, ignorati complet evenimentul si nu faceti curat în prezenta
cainelui. Scoateti cainele din încapere si curatati locul.
in cazul în care, la revenirea în camera
cainele miroase locul proaspat curatat, corectati verbal cu FUI sau NU E VOIE. De îndata ce cainele îsi muta privirea sau se
îndeparteaza de locul respectiv, laudati-l entuziast.
Important! Toti membrii familiei trebuie sa
trateze cainele în aceeasi maniera.
În cazurile critice limitati accesul la
apa. Nu primiti alti caini în vizita pe durata programului de corectare.
Coprofagia
Acest comportament indica o deficienta
digestiva, de obicei o proasta asimilare a proteinelor. O vizita la medicul
veterinar se impune, pentru a clarifica situatia. Parazitii interni, de
asemenea, pot cauza coprofagia. O alta cauza poate fi si hranirea în exces a
cainelui. Aceasta duce la supraîncarcarea aparatului digestiv si
imposibilitatea digerarii complete a mancarii. Dupa defecare, cainele îsi
mananca fecalele considerandu-le înca substante nutritive. Un program de
corectare implica modificarea cantitatii de hrana si a numarului de mese,
precum si pastrarea curateniei locului respectiv, dupa defecare.
În cazul în care cainele a defecat în casa,
de preferat este sa-l mutati într-o camera de unde sa nu va vada cand strangeti
fecalele.
Socializarea
puiului
Socializarea PUIULUI
Socializarea puiului se refera la expunerea
acestuia la mediul inconjurator, la diverse experiente care, avand loc in
perioada de dezvoltare a puiului pana la maturitate, marcheaza comportamentul
acestuia si, de multe ori, chiar il modifica. In functie de cat de bine este
realizata socializarea, puiul va putea sau nu sa aiba o viata fireasca,
normala, adaptata la viata de grup.
Prima perioada importanta de socializare
este perioada de expunere la viata de cuib. Intre 4 si 7 saptamani, adica in
perioada de socializare la grupa canina, puiul invata cum se comporta cainii.
Invata sa primeasca mesaje si sa reactioneze la ele. Invata ce inseamna sa
muste si sa fie muscat. Prin limbajul trupului, adoptand diferite pozitii,
puiul reuseste sa-si gaseasca un loc in grupa, mai precis in ierarhia acesteia.
Relatiile dintre pui sunt de natura
subordonat–dominanta, fara ca aceasta ierarhie sa fie permanenta. Prin intermediul
mesajelor amintite, ierarhia se poate schimba.
Socializarea la grupa umana este optim sa
inceapa intre varsta de 7 si 8 saptamani. Cum am mai spus, aceasta este varsta
la care puiul poate fi achizitionat si separat de cuib. Odata dus in noua sa casa,
puiul incepe sa treaca prin experiente noi ce il vor ajuta in adaptarea la noua
familie.
Socializarea la mediu
Socializarea la mediu poate fi inceputa
numai dupa imunizarea cainelui (seria de vaccinuri obligatorii).
Prima iesire a cainelui este deosebit de
importanta si trebuie pregatita cu atentie. Este important sa iesiti cu cainele
in lesa si sa aveti la dumneavoastra o jucarie, poate o minge, si chiar un pic
de mancare (hrana uscata sau cubulete din carne de vita fiarta). Puiul trebuie
lasat sa exploreze avand insa grija ca experientele prin care trece sa fie de
natura pozitiva. Pentru primele zile, plimbarile trebuie sa fie scurte, iar
atentia puiului puternic motivata catre dumneavostra. Vor fi trecatori care, la
vederea unui pui, vor vrea sa-l mangaie si poate chiar sa se joace cu el. Acest
gen de contact este pozitiv, deoarece pregateste puiul pentru diversitatea
persoanelor care vor aparea in viata lui. Nu uitati insa ca mangaierea
prelungita si joaca formeaza adanci legaturi de prietenie si, uneori, chiar
dependenta. Persoane straine de familie pot sa mangaie pentru scurt timp puiul,
insa niciodata nu lasati pe altcineva sa se joace cu puiul mai mult decat o
faceti dumneavoastra.
Folosind stimulentele amintite mai inainte,
expuneti progresiv puiul la diferite situatii noi: sunete, trafic, plimbari pe
sol cu diferente de nivel, scari, interior de lift, pasaje de metrou etc.
Lasati imaginatia sa lucreze pentru ca, cu cat va fi mai expus, puiul va invata
mai usor. Cand vorbim de invatat, ne referim evident la formarea si mentinerea
reflexelor, la programul de dresaj.
Agresivitatea
canina
Una dintre devierile de comportament pe
care le pot manifesta cainii este agresivitatea. Pentru a recunoaste sau a
preveni aparitia unei asemenea devieri de comportament trebuie ca agresivitatea
cainelui, in general, sa fie pe deplin inteleasa.
Starile de agresivitate difera, in primul
rand, prin originea lor. Astfel, agresivitatea dominanta este transmisa
genetic, iar agresivitatea intre masculi este strans legata de echilibrul
hormonal.
Alte forme de agresivitate pot fi generate
de mediul inconjurator, de obiecte aflate in miscare, de stari de spirit sau,
pur si simplu, pot fi dobandite prin programe de dresaj specializate.
Chiar si in aceste cazuri, starile de
agresivitate sunt strans legate de nivelul si limita de stres precum si de
gradul de excitatie nervoasa a cainelui. Agresivitatea unui caine nu se
manifesta neaparat prin atac direct, cu muscaturi sangeroase, cu toate ca, in
cazuri extreme, se ajunge si la asa ceva.
Agresivitatea poate imbraca forme subtile,
desprinse dintr-un ritual de comunicare si avertizare ce se concretizeaza in
expresii faciale, pozitii ale corpului, latrat, marait ori privire intensa si
fixa.
Starea de agresivitate poate fi declansata
ofensiv sau defensiv. Cainii pot alerga dupa o persoana sau un animal si sa
muste (agresivitate ofensiva) sau pot sa fuga de o persoana sau de un animal
si, incoltiti fiind, sa muste defensiv.
Agresivitatea este influentata de sex,
varsta, talie, echilibru hormonal, teritoriu, spatiu personal, pozitia
ierarhica in grupa si de experientele traite anterior. Confruntarile agresive,
chiar sangeroase, pot lua forma unei competitii: lupta pentru mancare,
teritoriu, cuib sau rivalitatea starnita de prezenta unei femele in calduri.
Aceste confruntari reprezinta pentru combatanti o oportunitate de a-si
valorifica potentialul genetic in scopul supravietuirii si perpetuarii speciei.
O enumerare a starilor de agresivitate cu
origini diferite se prezinta astfel:
Agresivitate dominanta
Agresivitate posesiva (include
agresivitatea competitiva)
Agresivitate din frica (include
agresivitatea generata de durere)
Agresivitate protectiva (include
agresivitatea teritoriala si agresivitatea materna)
Agresivitate intre masculi
Agresivitate din instinct de vanatoare
Agresivitate invatata
Agresivitate idiopatica
Agresivitate in joaca